O reacție inspirată a apărut pe un cont de Facebook, unde un utilizator remarca: „Imaginea ambulanței imobilizate în centrul Aradului este un indiciu clar despre cum sunt gestionate lucrările de infrastructură de către Primăria orașului.” Acesta sublinia faptul că este inacceptabil ca o zonă recent modernizată să cedeze sub povara unui vehicul de urgență, semn că investițiile sunt, în multe cazuri, mai degrabă aparente decât sustenabile.

De asemenea, incidentul a generat o divizare a opiniei publice. Au fost întrebări referitoare la proiectarea și execuția lucrărilor, precum și la responsabilitatea șoferului ambulanței. Totuși, este important să recunoaștem că orice reproș la adresa șoferului nu are temei, așa cum a argumentat colega Adriana Barbu în articolul său precedent. Primarul ar trebui să-și îndrepte atenția către cei responsabili de proiectare și execuție, mai degrabă decât să critice un profesionist care își îndeplinește datoria de salvare.

În mod evident, primarul Bibarț a reacționat cu indignare, dar este discutabil dacă aceasta a fost o reacție adecvată. S-ar fi impus o abordare mai calmă și mai rațională, consultându-se cu consilierii experimentați înainte de a se lansa în acuzații. Într-un spațiu public, lipsa unor delimitări clare poate crea confuzii. Este dificil de acceptat că niciun vehicul, în special o ambulanță, nu ar avea acces în acea zonă, în ciuda întregului context.

Incidentul recent aduce aminte de colapsul unei alte fântâni arteziene din Piața Catedralei, care a avut loc anterior. În acel caz, primarul nu a reacționat la fel de vehement. De exemplu, nu se știe cum a fost permis desfășurarea unui eveniment într-un spațiu ce era, de fapt, un șantier.

Din păcate, problema fundamentală nu constă doar în surparea unei fântâni. Este vorba despre impulsul primarului de a reacționa impulsiv la astfel de situații și de a se lăsa dus de val, în loc să abordeze problema cu luciditate. Sunt funcționari specializați în primărie care se ocupă cu evaluarea infrastructurii, iar primarul nu ar trebui să se implice în controverse de acest tip.

Bibart ar avea multe de câștigat dacă s-ar implica în mod corect în proiectele de infrastructură, ascultând recomandările experților și urmărind bunul mers al lucrărilor. În loc să se lase purtat de nervi, având în vedere responsabilitatea pe care o are, el ar trebui să fie un lider care veghează la implementarea corectă a proiectelor.

Așadar, situația ar trebui să fie un apel la o mai bună gestionare a problemelor de infrastructură în Arad, nu o implicare în dispute sterile cu conducătorii ambulanțelor implicate în accidente minore. Primarul este provocat să deschidă un dialog constructiv și să se concentreze pe aspectele esențiale ale funcționării orașului, nu pe detalii fără relevanță.

De reținut

Reacția primarului Bibarț la incidentul ambulanței ar trebui să servească drept lecție. O abordare mai rațională și o concentrare pe responsabilitățile corecte ar putea îmbunătăți imaginea orașului și calitatea vieții locuitorilor săi. Iar în final, Aradul merită o conducere care să integreze nevoile reale ale cetățenilor în politicile publice.