Istoria Sântanei, una dintre localitățile importante din județul Arad, este strâns legată de numele a doi nobili din secolul al XVIII-lea: Margareta Tomyan Bibics și soțul ei, Iakob Bibics. Din inițiativele lor s-au născut parohia, primele școli catolice și un adevărat centru de educație în Banat.

Originea familiilor Tomyan și Bibics

De la paulicieni la nobilime catolică

Articolul semnat de profesorul Gheorghe Sinescu reconstituie, pe baza surselor istorice, traseul lung al unor comunități provenite dintr-o veche ramură religioasă – paulicienii – ajunse în timp în Banat și Ardeal.

După lupte, migrații și schimbări religioase, o parte dintre aceste familii de origine balcanică trec la catolicism și se stabilesc în spațiul habsburgic. Din acest context provin și familiile Tomyan și Bibics, care vor juca un rol esențial în istoria Sântanei.

Margareta Tomyan – de la sud de Dunăre la Arad

• Margareta se naște în 1709 în familia Tomyan, o familie ajunsă în rândul nobilimii datorită averii acumulate.
• Tomyanii vin în prima jumătate a secolului al XVIII-lea din zona de la sud de Dunăre (localitatea Ciprovţi/Ciprăuți) și se stabilesc la Vințul de Jos, în Transilvania, unde își consolidează poziția socială.
• Pentru a beneficia de privilegiile acordate de Monarhia Habsburgică, familia, inițial ortodoxă, adoptă religia catolică.
• Margareta se căsătorește prima dată cu un judecător bulgar, Marko Kacsamov. După moartea lui, se mută la Arad, unde îl va întâlni pe nobilul Iakob Bibics.

Iakob Bibics – nobil cu influență în Arad și Banat

• Iakob Bibics provine dintr-o veche familie de origine bulgară, înnobilată încă din secolul al XIV-lea și recunoscută din nou în 1722 de autoritățile habsburgice.
• El devine consilier regal și vicecomite (subprefect) al comitatului Arad între 1735 și 1746, cu proprietăți extinse în Arad și Zarand și cu afaceri în Banat.
• În 1745 cumpără mai multe moșii, printre care Comlăuș, Zarand și mai multe puste din zonă, inclusiv așezarea Nyek, dispărută astăzi, din apropierea viitoarei Sântana.

Cum se naște Sântana de azi

Coloniști aduși în Banat și Arad

Între 1736 și 1753, familia Bibics aduce în zona Sântanei numeroase familii de șvabi din diverse regiuni germane (Bavaria, Alsacia-Lorena, Baden-Württemberg, Turingia, Tirol, Schwarzwald ș.a.).

• Noii coloniști vin în Imperiul Habsburgic pe Dunăre, până la Viena, unde sunt înregistrați și primesc documente de călătorie.
• Din zona Budapestei, aceștia continuă drumul pe uscat, pe vechiul drum de poștă, până la Comlăuș.
• Margareta se ocupă și de partea spirituală: își trimite duhovnicul personal pentru a avea grijă de comunitatea catolică nou formată.

Coloniștii, împreună cu generațiile care le urmează, defrișează păduri, desecă mlaștini și transformă zona într-un spațiu locuibil și cultivabil – baza viitoarei Sântana.

Sprijinul împărătesei Maria Tereza

• La 26 iulie 1742, Maria Tereza stabilește pentru noua localitate de lângă Comlăuș denumirea de „Sfânta Ana Nouă” și aprobă înființarea parohiei catolice.
• În 1749, familia Bibics poartă discuții la Szeged cu reprezentanții ordinului piarist pentru a aduce călugări profesori în noua așezare.
• În 1751, suverana își dă acordul pentru instalarea piariștilor la Sântana, consolidând astfel statutul educațional și religios al localității.

Prima biserică și începuturile școlii din Sântana

Biserica romano-catolică

• În 1749, soții Margareta și Iakob Bibics finanțează ridicarea primei biserici catolice din Sântana, destinată în special comunității de șvabi.
• Lăcașul este sfințit în 1751, iar în anii următori familia donează și obiecte de cult importante (printre care clopotul și potirul bisericii).

Gimnaziul piarist – un centru de învățătură pentru întreaga zonă

La îndemnul episcopului de Cenad, Engel Anton Franz, în 1751 sunt aduși piariști de la Szeged la Sântana, cu o misiune dublă: să deservească parohia catolică și să se ocupe de educația copiilor de nobili și a tinerilor din zonă.

• Cursurile încep în noiembrie, la doar câțiva ani după deschiderea gimnaziilor catolice de la Arad și Blaj.
• Școala funcționează cu trei clase gramaticale și are, până în 1789, un total de peste 1.700 de absolvenți, deși pentru o perioadă de 37 de ani cifra este considerată modestă.
• Planul de învățământ include religie, latină, germană, aritmetică, științe ale naturii, geografie, istorie și caligrafie în ciclul inferior, iar retorică și poetică în cel superior.

După moartea lui Iakob Bibics: averea, școala și rolul Margaretei

Averea pusă sub sechestru

• La 23 martie 1754, Iakob Bibics moare la Budapesta fără a avea urmași direcți.
• Comitatul Arad pune sechestru pe întinsele sale proprietăți, inclusiv în Sântana.
• Există încercări ale unor nobili locali de a prelua pentru ei aceste bunuri, însă Margareta reușește să salveze o parte importantă din avere, direcționând bani spre susținerea școlilor piariste.

Continuarea colonizării și rolul Curții de la Viena

Colonizarea zonei Sântanei nu se oprește odată cu dispariția lui Iakob. Între 1751 și 1766, Maria Tereza trimite în zonă noi familii de șvabi, completând comunitățile aduse anterior de contele Harruchern și de familia Bibics.

Coloniștii trebuie să prezinte acte speciale de eliberare de obligații față de stăpânii lor anteriori, pentru a fi înregistrați oficial.

Convictul din Sântana și Fundația „Margareta Bibics”

Cămin pentru elevi și sprijin financiar

• În 1767 este finalizată clădirea gimnaziului din Sântana, contruită cu banii familiei Bibics.
• În 1772, Margareta finanțează înființarea cursului superior („Humaniora”), ridicând astfel nivelul școlii.
• Educația gimnazială este structurată în două cicluri: trei ani inferiori și doi ani superiori.

Pentru ca tinerii fără posibilități materiale să poată învăța, se creează un sistem de burse și un convict (internat):

• Elevii pot primi burse anuale pentru hrană și îmbrăcăminte, precum și fonduri separate pentru cărți, medicamente și întreținerea clădirii.
• Accesul depinde de rezultatele la învățătură, iar cei care nu fac față sunt excluși.
• Internatul este administrat de piariști, iar printre bursieri se regăsesc tineri de diverse etnii – români, sârbi, macedo-români, bulgari –, reflectând diversitatea zonei Banat–Crișana.

Fundația „Margareta Bibics”

• La 31 decembrie 1774 este constituită oficial Fundația „Margareta Bibics”, cu un capital inițial de 15.000 de florini, format din proprietăți, numerar și acțiuni.
• Cu acești bani se construiește convictul de lângă biserica romano-catolică din Sântana, capabil să găzduiască 30–40 de tineri, în special fii de nobili și de comercianți din zonă.
• În câțiva ani, fondul fundației crește spectaculos, depășind 220.000 de florini de argint.

Margareta stabilește ca prioritate admiterea tinerilor proveniți din familii comerciale venite de la sud de Dunăre, inclusiv cele înrudite cu ea, cum sunt Tomyan și Kacsamov. Printre conducătorii convictului ajung astfel și persoane de alte etnii decât cea maghiară sau germană.

Limba de predare, transformări politice și declinul școlii

Trecerea la limba germană

În 1784, împăratul Iosif al II-lea introduce limba germană ca limbă oficială în Ungaria și Transilvania, înlocuind latina.

• La acea dată, la gimnaziul din Sântana învață peste 100 de elevi.
• În același an, convictul este suspendat, iar patrimoniul său este transferat în Fondul de studii al Imperiului, însă școala continuă să funcționeze, beneficiind totuși de condiții materiale bune față de alte instituții.

Închiderea gimnaziului de la Sântana

• În 1788, pe fondul tulburărilor sociale de după răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan și al scăderii numărului de elevi (în special români), gimnaziul este desființat.
• Clădirea este transformată în spital militar al garnizoanei Timișoara, iar piariștii se mută la Timișoara, capitala Banatului.

Chiar și așa, școala a lăsat o moștenire importantă: a stimulat apariția unei elite locale multietnice, interesate să recupereze decalajele sociale față de nobilimea tradițională și să susțină, treptat, idealurile naționale.

Margareta Bibics – testament, moștenire și legătura cu Aradul

Un testament pentru „copiii adoptați prin educație”

• Margareta Bibics moare la 3 decembrie 1777, la Timișoara, la vârsta de 68 de ani.
• În testament, ea își exprimă dorința ca, în lipsa unor copii proprii, să considere drept „copii” tinerii pe care îi ajută să se formeze, lăsându-le o mare parte din avere prin fundația creată în numele ei.
• Deși își dorește să fie înmormântată la Sântana, este îngropată în cripta Domului „Sf. Gheorghe” din Timișoara. Ulterior, prin modernizările din 1926, mormântul ei nu mai poate fi identificat.

Din fondurile fundației Bibics se va construi, la Arad, Gimnaziul Principal Regal Bibics – instituție care, în timp, va deveni actualul Colegiu Național „Moise Nicoară”, una dintre cele mai prestigioase școli ale orașului.

Ce a însemnat familia Bibics pentru Sântana și pentru Arad

În doar câteva decenii, Margareta și Iakob Bibics:

• pun bazele localității Sântana și îi dau denumirea catolică inițială legată de Sfânta Ana;
• sprijină înființarea parohiei romano-catolice și ridică prima biserică;
• finanțează aducerea piariștilor și dezvoltarea unui gimnaziu care deschide accesul la educație pentru tineri din mai multe etnii;
• oferă burse și cazare pentru elevi cu posibilități materiale reduse;
• contribuie, prin Fundația „Margareta Bibics”, la apariția unui important gimnaziu la Arad – predecesor al actualului Colegiu Național „Moise Nicoară”.

Astfel, o nobilă născută departe de Arad, Margareta Tomyan Bibics, ajunge să lase o amprentă puternică atât asupra Sântanei, cât și asupra istoriei învățământului arădean și bănățean, transformând averea de familie într-o investiție de durată în educație.