Raportorul special al ONU pentru teritoriile palestiniene ocupate, jurista italiană Francesca Albanese, consideră că inițiativa administrației Donald Trump privind Gaza nu duce la pace, ci agravează situația populației palestiniene. Ea spune că este nevoie de o coaliție de state care să contrabalanseze așa-numitul „Consiliu pentru Pace” promovat de Washington.

Pentru cititorii din Arad, discuția are legătură directă cu dezbaterea mai largă despre rolul României și al Europei în crizele internaționale, într-un moment în care la nivel mondial se redesenează alianțe și mecanisme de putere.

Cine este Francesca Albanese și ce critică ea

Francesca Albanese este raportor special al ONU pentru situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate. Din această poziție, ea monitorizează încălcările de drepturi și raportează către Națiunile Unite.

Într-un interviu acordat la Madrid agenției spaniole EFE, după apariția celei mai recente cărți a sale, Albanese a analizat planul administrației Trump pentru Gaza și noul „Consiliu pentru Pace” asociat acestui plan. Ea consideră că:

• propunerea Washingtonului nu reprezintă o soluție pașnică reală pentru conflictul israeliano-palestinian;
• inițiativa ar perpetua, sub o formă rebranduită diplomatic, marginalizarea și expulzarea sistematică a palestinienilor din puținul teritoriu rămas sub controlul lor;
• proiectele de „reconstrucție” a Gazei, așa cum sunt prezentate, pun accentul pe dezvoltări comerciale și imobiliare fără a ține cont de crimele comise, de locurile fostelor masacre sau de drepturile de proprietate ale locuitorilor.

Potrivit ei, acest tip de abordare riscă să transforme un teritoriu distrus într-un spațiu „refăcut” economic peste suferințele și revendicările nerezolvate ale populației locale.

De ce cere o coaliție împotriva „Consiliului pentru Pace”

Albanese susține că răspunsul la inițiativa administrației Trump trebuie să vină printr-o întărire a mecanismelor de justiție internațională și printr-o coaliție de state care să se opună „Consiliului pentru Pace” promovat de SUA.

Ea indică drept contrapondere a actualei gestionări americane a conflictului un format numit „Grupul de la Haga”, creat la 31 ianuarie 2025. Această alianță reunește state din așa-numitul „Sud Global” și are ca obiectiv coordonarea de acțiuni legale și diplomatice pentru aplicarea dreptului internațional în dosarul israeliano-palestinian.

Raportorul ONU:

• vede în acest grup o posibilă alternativă colectivă la inițiativa Washingtonului;
• speră ca și state europene – inclusiv Spania, menționată explicit – să se alăture în perioada următoare;
• insistă că discuția despre pace și responsabilitate juridică ar trebui readusă în centrul sistemului ONU, pe care îl descrie drept singura structură multilaterală globală, chiar dacă imperfectă.

Pentru România – și implicit pentru decidenții de la București – astfel de apeluri deschid întrebarea: în ce tabără se poziționează țara noastră între noul „Consiliu pentru Pace” și formate precum Grupul de la Haga, care pun accent pe jurisdicția internațională?

„Gaza a trezit lumea”: schimbarea de percepție globală

Albanese leagă actuala dezbatere de schimbarea percepției publice privind conflictul din Gaza, mai ales după atacurile Hamas din 7 octombrie 2023 și răspunsul militar israelian:

• în rapoartele sale către ONU, ea a denunțat crime comise în contextul operațiunilor militare din Gaza, precum și rolul unor alianțe economice și politice care au permis continuarea violențelor;
• consideră că imaginile și informațiile venite din Gaza au produs o „trezire” la nivel global, scoțând la lumină mecanisme coloniale și de deposedare a unui întreg grup de oameni;
• subliniază complicitatea unor actori privați – de la industria de armament până la instituții financiare – în menținerea conflictului.

Potrivit acesteia, protestele care au avut loc în multe țări nu mai sunt doar în sprijinul palestinienilor, ci împotriva unui sistem economic și politic considerat nedrept, care se reflectă și în alte zone de conflict precum Sudan sau Republica Democrată Congo.

Critica la adresa Occidentului și „polarizarea” opiniei publice

Raportorul ONU acuză statele occidentale că tratează cu indiferență problemele „Sudului Global”, deși aceleași interese economice și politice care alimentează crizele de acolo afectează, în opinia ei, și stabilitatea Europei.

După 7 octombrie 2023, ea observă:

• o polarizare accentuată între cei care consideră acțiunile din Gaza drept un posibil genocid și cei care le justifică sau minimalizează;
• dispariția „zonei gri”: persoanele și statele care nu se pronunță clar riscă să fie percepute ca părți ale problemei, nu ale soluției.

Aceste poziționări se propagă și în țări ca România, unde societatea este expusă la dezbateri internaționale, dar și la discuții interne despre drepturile omului, rolul alianțelor strategice și politica externă.

Costul personal al pozițiilor critice

Albanese afirmă că luările ei de poziție au avut consecințe personale serioase. Guvernul SUA a impus sancțiuni împotriva ei – un gest rar îndreptat împotriva unui oficial al Națiunilor Unite:

• spune că, din cauza acestor măsuri, nu a avut acces la veniturile obținute din activitatea sa timp de mai multe luni;
• interpretează sancțiunile drept o formă de presiune și de „cenzură financiară”, tocmai pentru că a documentat crime în numele ONU;
• consideră că reacția comunității internaționale în sprijinul ei a fost mai slabă decât se aștepta.

Cu toate acestea, raportorul declară că nu intenționează să renunțe, văzând speranța în acțiunea colectivă a activiștilor, a societății civile și a altor juriști sau funcționari internaționali care denunță impunitatea.

Ce înseamnă pentru cititorii din Arad și pentru România

Pentru publicul din Arad, această dezbatere globală are mai multe implicații:

• România este parte a sistemului ONU și aliat strategic al Statelor Unite; deciziile de politică externă trebuie să găsească un echilibru între sprijinul pentru parteneri și respectarea dreptului internațional;
• la nivel european și național, temele legate de Gaza, justiția internațională și noile alianțe globale (precum Grupul de la Haga sau „Consiliul pentru Pace”) vor apărea tot mai des în spațiul public;
• discuția despre responsabilitate, sancțiuni și rolul instituțiilor multilaterale influențează și modul în care românii percep conflictele, migrația, securitatea și drepturile omului.

Concluzie

Mesajul central al Francescăi Albanese este că adevărata pace în Orientul Mijlociu nu poate fi construită prin aranjamente politice sau economice care ocolesc dreptul internațional și responsabilitatea pentru crimele comise. Din perspectiva ei, soluția trece prin:

• întărirea mecanismelor juridice internaționale;
• formarea unei coaliții de state care să ofere o alternativă la inițiativele unilaterale, precum „Consiliul pentru Pace” al administrației Trump;
• implicarea activă a societății civile și a statelor care doresc respectarea drepturilor omului, inclusiv în Europa și în țări precum România.

Pentru cititorii „azi în Arad”, acest context global este relevant nu doar ca știre externă, ci și ca fundal pentru dezbaterea internă despre locul țării noastre într-o lume tot mai marcată de conflicte și repoziționări geopolitice.